înrădăcina
/ɨn.rə.də.ʧi'na/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + rădăcină.
Definiții
- (v.refl.) a se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini.
- (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | înrădăcina | înrădăcinau |
înrădăcinat
/ɨn.rə.də.ʧi'nat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) înrădăcina.
Definiții
- fixat în pământ prin rădăcini.
- (fig.) pătruns adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).