înrădăcinare
/ɨn.rə.də.ʧi'na.re/Etimologie
Din a (se) înrădăcina.
Definiții
- acțiunea de a se înrădăcina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înrădăcinare | înrădăcinări |
| genitiv-dativ | înrădăcinării | înrădăcinărilor |
| vocativ | înrădăcinare | înrădăcinărilor |
| articulat | înrădăcinarea | înrădăcinările |