înrădăcina
/ɨn.rə.də.ʧi'na/Etimologie
Din în- + rădăcină.
Definiții
- (v.refl.) a se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini.
- (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înrădăcina | înrădăcinau |