înnorare
/ɨn.no'ra.re/Etimologie
Din a înnora.
Definiții
- faptul de a (se) înnora; acoperire a cerului cu nori.
- (fig.) tristețe, mâhnire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înnorare | înnorări |
| genitiv-dativ | înnorării | înnorărilor |
| vocativ | înnorare | înnorărilor |
| articulat | înnorarea | înnorările |