înierba
/ɨn.jerˈba/Etimologie
Din în- + iarbă.
Definiții
- (v.tranz.) a planta cu ierburi un teren sterp.
- (v.tranz.) (înv.) a pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înierba | înierbau |
Din în- + iarbă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înierba | înierbau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică