îngăduitor
/ɨn.gə.du.i'tor/Etimologie
Din a îngădui + sufixul -tor.
Definiții
- care îngăduie; (p.ext.) care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent.
- blând, bun.
Din a îngădui + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică