îngâmfare
/ɨn.gɨm'fa.re/Etimologie
Din verbul a (se) îngâmfa.
Definiții
- atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri.
Exemple
- Îngâmfarea lui este cu totul neîntemeiată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îngâmfare | îngâmfări |
| genitiv-dativ | îngâmfării | îngâmfărilor |
| articulat | îngâmfarea | îngâmfările |
Sinonime: aroganță, fală, fudulie, grandomanie, infatuare, împăunare, înfumurare, megalomanie, mândrie, orgoliu, pretenții (pl.), semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, prezumțiozitate, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țâfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mândrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie
Antonime: modestie, simplețe, simplitate