înfrunta

Etimologie

Din latină * infrontare (< frons).

Definiții

1. (v.tranz.) a mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî.
2. (v.tranz.) a ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii).
3. (v.refl. recipr.) a avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte.

Declinare