înfrăți
/ɨn.frə'ʦi/Etimologie
Din în- + frate.
Definiții
- (v.refl. recipr. tranz.) a (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
- (v.intranz.) (despre plante) a da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfrățea | înfrățeau |