înfrânge
/ɨn'frɨn.ʤe/Etimologie
Din latină infrangere.
Definiții
- (v.tranz.) a învinge, a birui, a bate (în luptă).
- (v.tranz.) a-și stăpâni o anumită stare sufletească.
- (v.tranz.) (rar) a nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfrângea | înfrângeau |