înfietor
/ɨn.fi.e'tor/Etimologie
Din a înfia + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfietor | înfietori |
| genitiv-dativ | înfietorului | înfietorilor |
| vocativ | înfietorule | înfietorilor |
| articulat | înfietorul | înfietorii |