înfierbântare
/ɨn.fjer.bɨnˈta.re/Etimologie
Din a (se) înfierbânta.
Definiții
- acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfierbântare | înfierbântări |
| genitiv-dativ | înfierbântării | înfierbântărilor |
| vocativ | înfierbântare | înfierbântărilor |
| articulat | înfierbântarea | înfierbântările |