înfierat
/ɨn.fjeˈrat/Etimologie
Din a înfiera.
Definiții
- înfierare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfierat | înfierate |
| genitiv-dativ | înfieratului | înfieratelor |
| vocativ | înfieratule | înfieratelor |
| articulat | înfieratul | înfieratele |
Din a înfiera.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfierat | înfierate |
| genitiv-dativ | înfieratului | înfieratelor |
| vocativ | înfieratule | înfieratelor |
| articulat | înfieratul | înfieratele |
Din a înfiera.
Din în- + fier.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | înfiera | înfierau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică