înfeudare
Etimologie
Din a înfeuda.
Definiții
- acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfeudare | înfeudări |
| genitiv-dativ | înfeudării | înfeudărilor |
| vocativ | înfeudare | înfeudărilor |
| articulat | înfeudarea | înfeudările |