înfăptuitor
/ɨn.fəp.tu.i'tor/Etimologie
Din a înfăptui + sufixul -tor.
Definiții
- rarpersoană care înfăptuiește ceva; realizator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înfăptuitor | înfăptuitori |
| genitiv-dativ | înfăptuitorului | înfăptuitorilor |
| vocativ | înfăptuitorule | înfăptuitorilor |
| articulat | înfăptuitorul | înfăptuitorii |