← înapoi la căutare

înfățare

/ɨn.fə'ʦa.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a înfăța.

Definiții

  1. faptul de a înfăța.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînfățareînfățări
genitiv-dativînfățăriiînfățărilor
vocativînfățareînfățărilor
articulatînfățareaînfățările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică