îndrumător
/ɨn.dru.mə'tor/Etimologie
Din a îndruma + sufixul -ător.
Definiții
- (adesea substantivat) care îndrumează, orientează; călăuzitor.
Din a îndruma + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îndrumător | îndrumătoare |
| genitiv-dativ | îndrumătorului | îndrumătoarelor |
| vocativ | îndrumătorule | îndrumătoarelor |
| articulat | îndrumătorul | îndrumătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică