îndreptăți
/ɨn.drep.tə'ʦi/Etimologie
Din în- + dreptate.
Definiții
- (v.tranz.) a da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndreptățea | îndreptățeau |
Din în- + dreptate.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndreptățea | îndreptățeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică