îndobitoci
/ɨn.do.bi.to'ʧi/Etimologie
Din în- + dobitoc.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) abrutiza.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndobitocea | îndobitoceau |