îndestulător
/ɨn.des.tu.lə'tor/Etimologie
Din a îndestula + sufixul -ător.
Definiții
- care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface.
- (adverbial) îndeajuns.
Din a îndestula + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică