îndatorință
/ɨn.da.to'rin.ʦə/Etimologie
Din a îndatori + sufixul -ință.
Definiții
- rarîndatorire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îndatorință | îndatorințe |
| genitiv-dativ | îndatorinței | îndatorințelor |
| vocativ | îndatorință | îndatorințelor |
| articulat | îndatorința | îndatorințele |