încuviința
/ɨn.ku.vi.inˈʦa/Etimologie
Din în- + cuviință.
Definiții
- (v.intranz.) a fi de acord.
- (v.tranz.) a consimți, a permite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încuviința | încuviințau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică