încurcare
/ɨn.kur'ka.re/Etimologie
Din a încurca.
Definiții
- acțiunea de a (se) încurca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încurcare | încurcări |
| genitiv-dativ | încurcării | încurcărilor |
| vocativ | încurcare | încurcărilor |
| articulat | încurcarea | încurcările |