încurcală
/ɨn.kur'ka.lə/Etimologie
Din a încurca + sufixul -ală.
Definiții
- (reg.) încurcătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încurcală | — |
| genitiv-dativ | încurcălii | — |
| vocativ | încurcală | — |
| articulat | încurcala | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică