încujbare
/ɨn.kuʒ'ba.re/Etimologie
Din a (se) încujba.
Definiții
- (înv. și reg.) acțiunea de a (se) încujba; încovoiere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încujbare | încujbări |
| genitiv-dativ | încujbării | încujbărilor |
| vocativ | încujbare | încujbărilor |
| articulat | încujbarea | încujbările |