încuiere
/ɨn.kuˈje.re/Etimologie
Din a încuia.
Definiții
- acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încuiere | încuieri |
| genitiv-dativ | încuierii | încuierilor |
| vocativ | încuiere | încuierilor |
| articulat | încuierea | încuierile |