← înapoi la căutare

încuibare

/ɨn.kujˈba.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) încuiba.

Definiții

  1. acțiunea de a se încuiba.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncuibareîncuibări
genitiv-dativîncuibăriiîncuibărilor
vocativîncuibareîncuibărilor
articulatîncuibareaîncuibările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică