încuiat
/ɨn.kuˈjat/Etimologie
Din a încuia.
Definiții
- încuiere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încuiat | încuiate |
| genitiv-dativ | încuiatului | încuiatelor |
| vocativ | încuiatule | încuiatelor |
| articulat | încuiatul | încuiatele |
Din a încuia.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încuiat | încuiate |
| genitiv-dativ | încuiatului | încuiatelor |
| vocativ | încuiatule | încuiatelor |
| articulat | încuiatul | încuiatele |
Din a încuia.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică