încuia

Etimologie

Din latină incuncare (< cŭneāre).

Definiții

1. (v.tranz.) a închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc.
2. a reține pe cineva închis într-o încăpere.
3. (v.refl.) a se închide (singur), a se izola într-o încăpere.
4. (fig.) (fam.) a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda.
5. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) constipa.

Exemple

• A încuiat zăvorul la ușă.
• A încuia o casă; s-a încuiat în casă.
• L-a încuiat cu replica lui.

Sinonime: 1: închide, pune, trage, 2-3: (se) fereca, (se) închide, (se) zăvorî, 4: (fig.) înfunda, 5: constipa

Antonime: descuia