încrengătură
/ɨn.kren.gə'tu.rə/Etimologie
Din în- + creangă + sufixul -tură (după franceză embranchement).
Definiții
- diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încrengătură | încrengături |
| genitiv-dativ | încrengăturii | încrengăturilor |
| vocativ | încrengătură | încrengăturilor |
| articulat | încrengătura | încrengăturile |