← înapoi la căutare

încovoietură

/ɨn.ko.vo.je'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) încovoia + sufixul -tură.

Definiții

  1. partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncovoieturăîncovoieturi
genitiv-dativîncovoieturiiîncovoieturilor
vocativîncovoieturăîncovoieturilor
articulatîncovoieturaîncovoieturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică