încordat

Etimologie

Din a încorda.

Definiții

1. care se află în stare de tensiune.
2. (fig.) care vădește, exprimă o stare de tensiune, de încordare.
3. (fig.) concentrat, atent, vigilent; înfrigurat, febril.
4. (despre arcuri) cu coarda întinsă.
5. (despre instrumente muzicale cu coarde) acordat.
6. (fig.) (despre raporturile dintre oameni) ajuns într-o stare de tensiune maximă; înăsprit, neprietenos.

Etimologie

Din în- + coardă.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) contracta mușchii corpului, (p.ext.) corpul întreg, în vederea unui efort.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a-și concentra atenția, memoria, voința etc.
3. (v.tranz.) (rar) a stimula, a întări.
4. (v.tranz.) a întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
5. (v.tranz.) a acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
6. (v.tranz.) a lega coardele viței de vie.
7. (v.refl.) (fig.) (despre raporturile dintre oameni) a ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri.

Declinare