verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + colț.
Definiții
- (v.intranz.) (despre plante; la pers. 3) a da colț, a răsări din pământ; a germina.
- (v.intranz.) (fig.) (despre idei, sentimente) a începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște.
- (v.tranz.) a înfige colții spre a mușca.
- (v.tranz.) a înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere.
- (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | încolțea | încolțeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a încolți; încolțire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | încolțit | încolțite |
| genitiv-dativ | încolțitului | încolțitelor |
| vocativ | încolțitule | încolțitelor |
| articulat | încolțitul | încolțitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre plante) răsărit, germinat.
- mușcat, prins cu colții.
- (fig.) prins la strâmtoare.