← înapoi la căutare

încolăceală

/ɨn.ko.lə'ʧe̯a.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) încolăci + sufixul -eală.

Definiții

  1. încolăcire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncolăcealăîncolăceli
genitiv-dativîncolăceliiîncolăcelilor
vocativîncolăcealăîncolăcelilor
articulatîncolăcealaîncolăcelile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică