← înapoi la căutare

încercuire

/ɨn.ʧer.kuˈi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a încercui.

Definiții

  1. acțiunea de a încercui; înconjurare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncercuireîncercuiri
genitiv-dativîncercuiriiîncercuirilor
vocativîncercuireîncercuirilor
articulatîncercuireaîncercuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică