începătură
/ɨn.ʧe.pə'tu.rə/Etimologie
Din a începe + sufixul -ătură.
Definiții
- (înv.) început, origine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | începătură | începături |
| genitiv-dativ | începăturii | începăturilor |
| vocativ | începătură | începăturilor |
| articulat | începătura | începăturile |