încăierătură
/ɨn.kə.je.rə'tu.rə/Etimologie
Din a (se) încăiera + sufixul -ătură.
Definiții
- rarîncăierare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încăierătură | — |
| genitiv-dativ | încăierăturii | — |
| vocativ | încăierătură | — |
| articulat | încăierătura | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică