încântare
/ɨn.kɨn'ta.re/Etimologie
Din a încânta.
Definiții
- starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; farmec, vrajă.
- (concr.) aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încântare | încântări |
| genitiv-dativ | încântării | încântărilor |
| vocativ | încântare | încântărilor |
| articulat | încântarea | încântările |