încâlcire
/ɨn.kɨl'ʧi.re/Etimologie
Din a încâlci.
Definiții
- acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | încâlcire | încâlciri |
| genitiv-dativ | încâlcirii | încâlcirilor |
| vocativ | încâlcire | încâlcirilor |
| articulat | încâlcirea | încâlcirile |