← înapoi la căutare

încâlceală

/ɨn.kɨl'ʧe̯a.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a încâlci + sufixul -eală.

Definiții

  1. încâlcire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîncâlcealăîncâlceli
genitiv-dativîncâlceliiîncâlcelilor
vocativîncâlcealăîncâlcelilor
articulatîncâlcealaîncâlcelile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică