înșelător
/ɨn.ʃe.lə'tor/Etimologie
Din a înșela + sufixul -ător.
Definiții
- (adesea substantivat) care induce în eroare, care amăgește, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna-credință a cuiva; amăgitor.
Din a înșela + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică