înălțător
/ɨ.nəl.ʦə'tor/Etimologie
Din a înălța + sufixul -ător.
Definiții
- care înalță; (fig.) care ridică din punct de vedere spiritual.
Din a înălța + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | înălțător | înălțătoare |
| genitiv-dativ | înălțătorului | înălțătoarelor |
| vocativ | înălțătorule | înălțătoarelor |
| articulat | înălțătorul | înălțătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică