← înapoi la căutare

împuternicită

/ɨm.pu.ter.niˈʧi.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din împuternicit.

Definiții

  1. persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmputernicităîmputernicite
genitiv-dativîmputerniciteiîmputernicitelor
vocativîmputernicitoîmputernicitelor
articulatîmputernicitaîmputernicitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică