împuternici
/ɨm.pu.ter.niˈʧi/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + puternic.
Definiții
- (v.tranz.) a da cuiva puterea de a face ceva.
- (v.tranz.) (jur.) a da mandat, a autoriza.
- (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a da sau a prinde putere, a (-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împuternicea | împuterniceau |
împuternicit
/ɨm.pu.ter.niˈʧit/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a împuternici.
Definiții
- persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împuternicit | împuterniciți |
| genitiv-dativ | împuternicitului | împuterniciților |
| vocativ | împuternicitule | împuterniciților |
| articulat | împuternicitul | împuterniciții |