← înapoi la căutare

împuternicire

/ɨm.pu.ter.niˈʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împuternici.

Definiții

  1. acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
  2. (jur.) mandat, procură.
  3. rarîntărire, fortificare.
  4. intensificare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmputernicireîmputerniciri
genitiv-dativîmputerniciriiîmputernicirilor
vocativîmputernicireîmputernicirilor
articulatîmputernicireaîmputernicirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică