împuternici
/ɨm.pu.ter.niˈʧi/Etimologie
Din în- + puternic.
Definiții
- (v.tranz.) a da cuiva puterea de a face ceva.
- (v.tranz.) (jur.) a da mandat, a autoriza.
- (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a da sau a prinde putere, a (-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împuternicea | împuterniceau |