împunsătură
/ɨm.pun.sə'tu.rə/Etimologie
Din împuns (participiu lui a împunge) + sufixul -ătură.
Definiții
- (la cusături) împungere cu acul; (p.ext.) locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect).
- înțepătură.
- (fig.) înțepătură.
Exemple
- Degete pline de împunsături.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împunsătură | împunsături |
| genitiv-dativ | împunsăturii | împunsăturilor |
| vocativ | împunsătură | împunsăturilor |
| articulat | împunsătura | împunsăturile |