împungător

Etimologie

Din împung (prezent indicativ al lui a împunge) + sufixul -ător.

Definiții

1. (reg.) care împunge, care are vârful ascuțit.
2. (fig.) (despre ochi, privire) pătrunzător, scrutător.
3. (fig.) (despre vorbe) înțepător, mușcător.
4. (despre vite cornute) care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge; împungaci.