împroprietări
Etimologie
Din în- + proprietar.
Definiții
- (v.tranz.) (despre stat) a atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împroprietărea | împroprietăreau |
Din în- + proprietar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împroprietărea | împroprietăreau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică