← înapoi la căutare

împroșcătură

/ɨm.proʃ.kə'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împroșca + sufixul -ătură.

Definiții

  1. împroșcare.
  2. (concr.) urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmproșcăturăîmproșcături
genitiv-dativîmproșcăturiiîmproșcăturilor
vocativîmproșcăturăîmproșcăturilor
articulatîmproșcăturaîmproșcăturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică